Stațiile de încărcare publice: tipuri, conectori și plată

Stațiile de încărcare publice sunt de două mari tipuri: stații lente în curent alternativ, la care lași mașina câteva ore, și stații rapide în curent continuu, la care stai de obicei între un sfert de oră și o oră. Diferența nu este doar de viteză, ci și de conector, de preț și de situația în care le folosești: cele lente sunt pentru parcări lungi, la birou, la mall sau în cartier, cele rapide pentru drumuri lungi și pentru urgențe.

Pentru un șofer aflat la început, partea cea mai confuză nu este încărcarea în sine, ci plata: aplicații diferite, carduri, abonamente, tarife pe kWh sau pe minut. Ghidul de mai jos explică pe rând ce tipuri de stații există, ce conectori folosește mașina ta, cum pornești o sesiune și cum citești corect prețul.

Ce tipuri de stații publice găsești

Stațiile publice se împart, după tipul de curent și după putere, în stații AC lente sau medii și stații DC rapide sau ultrarapide. Mașina ta acceptă de obicei ambele, dar cu limite proprii de putere.

• Stații AC (curent alternativ): au de regulă puteri de 11 sau 22 kW pe punct de încărcare. Energia trece prin încărcătorul de bord al mașinii, deci viteza reală este limitată de acesta. Le găsești în parcări publice, la supermarketuri, hoteluri și clădiri de birouri.
• Stații DC rapide: livrează curent continuu direct în baterie, adesea de la circa 50 kW în sus. Sunt amplasate în benzinării, pe lângă autostrăzi, la centre comerciale.
• Stații DC de mare putere (HPC, High Power Charging): de la circa 150 kW în sus, gândite pentru opriri scurte pe drumuri lungi. Doar mașinile care acceptă asemenea puteri profită de ele.

Dacă încarci de obicei acasă, stațiile publice îți vor fi necesare mai ales pe drumuri lungi. Comparația dintre încărcarea de acasă și cea publică începe în Încărcarea acasă: priză obișnuită sau stație de tip wallbox.

Conectorii: Type 2, CCS2 și CHAdeMO

În Europa, standardul pentru încărcarea AC este conectorul Type 2, iar pentru încărcarea DC rapidă este CCS2 (Combined Charging System), care adaugă doi pini mari de curent continuu sub forma Type 2. Majoritatea mașinilor electrice vândute în Europa au o priză CCS2, în care intră atât cablul Type 2, cât și cel rapid.

Sfat: Ține în portbagaj propriul cablu Type 2–Type 2 de modul 3. Multe stații AC au doar priză, fără cablu atașat, iar fără cablul tău nu poți încărca.

Dacă ai o mașină cu CHAdeMO sau cu Type 1, verifică dinainte, pe hartă, ce stații compatibile există pe traseu. Adaptoarele improvizate pentru curent continuu nu sunt o soluție sigură.

Cum găsești o stație

Cel mai simplu găsești stațiile prin aplicațiile operatorilor, prin aplicații de tip hartă care adună stațiile mai multor rețele și prin sistemul de navigație al mașinii. Fiecare sursă are avantaje: aplicația operatorului arată de obicei disponibilitatea în timp real și prețul, cele agregatoare îți dau imaginea de ansamblu.

Când alegi o stație, verifică:

1. tipul de conector și puterea maximă, ca să știi dacă se potrivesc mașinii tale;
2. starea în timp real: liberă, ocupată sau în afara funcționării;
3. numărul de puncte de încărcare, pentru că o stație cu un singur punct poate fi ocupată exact când ajungi;
4. programul de acces, mai ales în parcări cu barieră sau în zone private;
5. comentariile recente ale altor utilizatori despre defecțiuni.

Pentru drumurile lungi, alege stații cu mai multe puncte de încărcare și păstrează mereu o alternativă la distanță rezonabilă. Planificarea pe etape este explicată în Drumul lung cu mașina electrică: planificare și opriri.

Cum pornești o sesiune de încărcare

O sesiune de încărcare pornește după ce te identifici la stație, prin aplicație, prin card RFID sau prin plată cu cardul bancar, și după ce conectezi cablul. Ordinea exactă diferă puțin de la o stație la alta, dar pașii de bază sunt aceiași.

1. Parchează astfel încât cablul să ajungă comod la priza mașinii, fără să fie întins.
2. Citește pe ecran sau în aplicație tariful și eventualele taxe suplimentare.
3. Identifică-te: scanează codul QR al stației, apropie cardul RFID sau cardul bancar de cititor.
4. Conectează cablul, mai întâi la mașină sau la stație, după cum indică ecranul.
5. Așteaptă confirmarea pornirii încărcării pe ecranul stației și la bordul mașinii.
6. La final, oprește sesiunea din aplicație, cu cardul sau din mașină, apoi deconectează cablul.

Dacă mașina are funcția de limită de încărcare, poți seta, de exemplu, 80%, iar sesiunea se oprește singură. La stațiile rapide, acesta este și momentul în care viteza scade mult, așa că oprirea la 80% economisește timp.

Metodele de plată

La stațiile publice poți plăti prin aplicația operatorului, cu un card sau un breloc RFID, cu cardul bancar la terminal sau prin servicii de roaming care îți dau acces la mai multe rețele dintr-un singur cont. Fiecare variantă are avantaje și costuri diferite.

• Aplicația operatorului: îți creezi cont, adaugi o metodă de plată și pornești sesiunea prin codul QR. De obicei îți arată și prețul exact.
• Card RFID al operatorului: pornești sesiunea apropiind cardul, fără telefon. Util în zone cu semnal slab.
• Plata cu cardul bancar: tot mai multe stații noi, mai ales cele rapide, au terminal pentru plata directă, fără cont. Reglementările europene privind infrastructura pentru combustibili alternativi împing în această direcție.
• Roaming între rețele: unele aplicații sau carduri îți permit să încarci la stațiile mai multor operatori, inclusiv în străinătate, dar tariful poate fi mai mare decât direct la operator.

Atenție: Când folosești un serviciu de roaming, prețul afișat poate fi diferit de cel al operatorului stației. Verifică tariful în aplicația cu care plătești, nu doar pe eticheta stației.

Cum se formează tariful

Tariful unei încărcări publice poate avea mai multe componente, iar cel mai corect mod de a compara stațiile este să calculezi costul pentru energia de care ai nevoie efectiv. Nu toate stațiile folosesc toate componentele, dar e bine să le recunoști.

Exemplu de raționament, fără cifre: dacă stația taxează pe minut și mașina ta încarcă doar la jumătate din puterea stației, plătești de două ori mai mult pe kWh decât un șofer cu o mașină care acceptă puterea maximă. Pe kWh, plătești la fel indiferent de viteza mașinii.

De regulă, încărcarea rapidă DC este mai scumpă pe kWh decât cea lentă AC, iar ambele sunt de obicei mai scumpe decât energia de acasă. Calculul complet al costului pe kilometru, cu mai multe scenarii de încărcare, este în Electrică sau pe benzină: comparația costurilor de utilizare.

De ce nu încarci la puterea afișată

Puterea afișată pe stație este un maxim, iar puterea reală depinde de mașină, de nivelul de încărcare și de temperatura bateriei. Este normal să vezi pe ecran o putere mult mai mică decât cea scrisă pe stație.

Cauzele cele mai frecvente:

• limita mașinii: o mașină care acceptă 50 kW în DC nu încarcă mai repede la o stație de 150 kW;
• curba de încărcare: viteza este mare la nivel scăzut și mediu al bateriei și scade mult spre 80–100%;
• bateria rece: iarna, fără precondiționare, încărcarea rapidă poate fi mult mai lentă;
• bateria fierbinte: după mai multe încărcări rapide la rând, vara, sistemul poate reduce puterea;
• puterea împărțită: unele stații împart puterea totală între două mașini conectate simultan;
• limita încărcătorului de bord, la stațiile AC, adesea 7,4 sau 11 kW.

Multe mașini permit precondiționarea bateriei când setezi o stație rapidă ca destinație în navigație. Astfel ajungi cu bateria la temperatura potrivită și încarci mai repede. Efectul frigului asupra bateriei este explicat și în Autonomia mașinii electrice: ce o influențează iarna și vara.

Reguli de bun-simț la stație

La o stație publică împarți un punct de încărcare cu alți șoferi, așa că regulile nescrise contează la fel de mult ca tehnica. Câteva sunt deja respectate de majoritatea utilizatorilor:

• nu parca pe locul de încărcare dacă nu încarci, chiar și pentru câteva minute;
• la stațiile rapide, oprește încărcarea la nivelul de care ai nevoie și eliberează locul;
• mută mașina imediat după terminarea încărcării, mai ales unde există taxă de staționare;
• rulează cablul la loc și pune conectorul în suport, ferit de apă și de călcat;
• raportează defecțiunile operatorului, prin aplicație sau la numărul afișat pe stație.

Când nu merge: probleme frecvente

Cele mai multe sesiuni eșuate se rezolvă repetând pașii în ordinea corectă, verificând conectarea și, la nevoie, contactând operatorul. Înainte să pleci spre altă stație, încearcă:

1. scoate și reintrodu ferm conectorul, până auzi blocarea;
2. verifică dacă mașina nu are setată o încărcare programată sau o limită atinsă;
3. încearcă alt punct de încărcare de la aceeași stație sau altă metodă de identificare;
4. sună la numărul de asistență afișat pe stație, unde operatorul poate reporni echipamentul de la distanță.

Important: Nu folosi niciodată un cablu sau un conector deteriorat, cu izolația ruptă ori cu pini arși. Dacă observi fum, scântei sau miros de ars, oprește sesiunea, îndepărtează-te și sună la 112.

Când pleci în afara țării, verifică din timp și ce aplicații sau carduri funcționează acolo, la fel cum îți cumperi dinainte vinietele din țările vecine. Pentru tot contextul deciziei de a trece la electric, vezi ghidul complet despre mașina electrică.

Ideile de bază

Stațiile publice sunt simple după primele câteva folosiri: alegi tipul de stație potrivit situației, verifici conectorul, te identifici, citești prețul și pornești încărcarea. Diferențele de cost vin din tipul de stație, din forma de tarifare și din metoda de plată, așa că merită să le compari pe kWh efectiv primit.

De reținut:

• AC cu Type 2 pentru parcări lungi, DC cu CCS2 pentru drumuri lungi;
• ține în mașină propriul cablu Type 2 pentru stațiile fără cablu atașat;
• citește tariful complet înainte de pornire, inclusiv taxele de sesiune și de staționare;
• puterea reală depinde de mașină, de nivelul bateriei și de temperatură;
• eliberează locul imediat după încărcare și raportează defecțiunile.