Contractul de vânzare-cumpărare auto: ce verifici la semnare

Contractul de vânzare-cumpărare auto este actul prin care proprietatea mașinii trece de la vânzător la cumpărător, iar în România se folosește de regulă un formular tip, acceptat atât de direcțiile de taxe locale, cât și de serviciile de înmatriculare. La semnare verifici trei lucruri: că semnează adevăratul proprietar (sau toți proprietarii), că mașina din fața ta este cea din acte și că datele din contract sunt complete și corecte.

Pare o formalitate de cinci minute, dar contractul este documentul pe care se sprijină tot ce urmează: scoaterea mașinii din evidența fiscală a vânzătorului, înscrierea ei la taxele locale ale cumpărătorului și transcrierea pe numele noului proprietar. O literă greșită în seria de șasiu sau o semnătură lipsă înseamnă drumuri în plus și, în cazurile urâte, o mașină pe care nu o poți înmatricula.

Ce este contractul tip și când îl folosești

Contractul tip este un formular standard, cu rubrici fixe pentru vânzător, cumpărător, vehicul și preț, care se completează în mai multe exemplare, de regulă trei: unul pentru vânzător, unul pentru cumpărător și unul pentru direcția de taxe locale. Formularul se găsește la primării, pe site-urile direcțiilor de taxe locale și ale serviciilor de înmatriculare.

Îl folosești când vânzarea are loc între persoane fizice sau când o persoană fizică vinde unei firme. Când cumperi de la un dealer sau de la o firmă care vinde mașini, actul de proprietate este factura, însoțită uneori de un contract propriu al firmei. Diferențele practice dintre cele două variante sunt discutate în articolul despre cumpărarea de la dealer sau de la o persoană fizică.

Este nevoie de notar?

Nu. Contractul de vânzare-cumpărare a unei mașini se încheie valabil sub semnătură privată, fără notar. Poți alege totuși un notar dacă vrei o dovadă suplimentară a identității și a voinței părților, de exemplu când vânzătorul este reprezentat prin procură sau când tranzacția are o valoare mare.

Cine trebuie să semneze

Contractul îl semnează toți proprietarii înscriși, iar cumpărătorul semnează pentru partea lui. Dacă unul dintre proprietari lipsește, contractul nu este complet, chiar dacă celălalt „are acordul” verbal.

Important: Regimul bunurilor dintre soți și regulile succesiunii au nuanțe care depind de situația concretă. Dacă ai dubii, discută cu un notar sau cu un avocat înainte de semnare; informațiile de aici au caracter general și legislația se poate schimba.

Rubricile contractului și ce verifici la fiecare

Fiecare rubrică a formularului are corespondent într-un act oficial, iar regula de aur este să copiezi datele din acte, nu din memorie sau din anunț. Tabelul de mai jos îți arată sursa corectă pentru fiecare câmp.

Seria de șasiu, rubrica decisivă

VIN-ul (Vehicle Identification Number) este codul unic de 17 caractere care identifică vehiculul. Îl găsești ștanțat pe caroserie, de obicei în compartimentul motor sau sub un scaun, pe o etichetă la baza parbrizului și în CIV. Cele trei surse trebuie să fie identice. Cum se citește codul și ce informații mai conține CIV găsești în ghidul despre Cartea de identitate a vehiculului: ce informații conține.

Sfat: Fotografiază VIN-ul de pe caroserie și pagina din CIV unde apare și compară-le pe ecran, mărite, caracter cu caracter. Confuziile dintre cifra 0 și litere sau dintre 1 și 7 se văd mult mai ușor așa.

Data și ora predării

Ora pare un detaliu, dar contează dacă imediat după vânzare apare o amendă de la o cameră de viteză, o daună sau o taxă neplătită. Ora din contract arată cine avea mașina în acel moment. Completeaz-o cu exactitate și păstrează fiecare un exemplar semnat în original.

Verificările de făcut înainte să semnezi

Contractul confirmă o tranzacție, dar nu verifică singur nimic, așa că verificările se fac înainte, nu după. O mașină cu probleme juridice sau tehnice rămâne cu ele și după semnătură.

1. Identitatea vânzătorului: numele din actul de identitate coincide cu proprietarul din certificatul de înmatriculare și din CIV.
2. Originalele: CIV-ul și certificatul de înmatriculare trebuie să fie originale, nu copii; un vânzător care are „doar copie” cere explicații serioase.
3. Leasingul: dacă mașina a fost în leasing, proprietarul este firma de leasing până la transferul final; cere dovada încheierii contractului și a transferului proprietății.
4. Gajul: o mașină poate fi gajată în favoarea unei bănci sau a unui creditor. Verifică în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare (AEGRM) dacă există o garanție înscrisă pe VIN.
5. Datoriile la taxe: vânzătorul trebuie să obțină de la direcția de taxe locale certificatul fiscal sau mențiunea că mașina nu are datorii.
6. Starea tehnică și istoricul: verificarea la un service independent și controlul kilometrajului, descrise în Mașina second-hand: ce verifici înainte să o cumperi și în Istoricul mașinii: cum verifici kilometrajul și reparațiile.
7. Valabilitatea ITP și a RCA: utile pentru drumul spre casă și pentru transcriere.

Atenție: Nu plăti un avans mare pe baza unor fotografii ale actelor trimise pe telefon. Escrocheriile cu mașini „aflate în străinătate” sau „la un curier” pornesc exact așa. Plătești doar după ce ai văzut mașina, actele originale și persoana înscrisă ca proprietar.

Situații speciale care schimbă contractul

Unele vânzări au particularități care cer documente în plus sau o altă ordine a pașilor. Dacă te afli într-una dintre ele, pregătește actele înainte de întâlnire.

Mașina încă înmatriculată în străinătate

Dacă mașina are acte și numere din alt stat, contractul se încheie după regulile acelui stat sau cu actele de proprietate emise acolo, iar în România urmează etapele de la RAR și de la înmatriculare. Pașii sunt descriși în articolul despre Mașina adusă din străinătate: pași, riscuri și verificări.

Mașina cu un singur act de proprietate vechi

La mașinile care au schimbat mulți proprietari, cere să vezi și actul prin care vânzătorul a dobândit mașina. Lanțul trebuie să fie continuu: ultimul cumpărător de pe vechiul contract este vânzătorul de azi.

Plata în rate între persoane fizice

O vânzare cu plata în rate între particulari este posibilă, dar contractul tip nu reglementează detaliile. Părțile pot face un act separat, de preferat cu ajutorul unui avocat sau notar, în care stabilesc ratele, termenele și ce se întâmplă dacă plata întârzie.

Plata și predarea mașinii

Plata se face cel mai sigur prin transfer bancar, cu explicație clară în ordinul de plată, iar predarea se confirmă cu un proces-verbal simplu. Așa ambele părți au dovezi, nu doar declarații.

Ce se predă odată cu semnarea:

• CIV-ul și certificatul de înmatriculare, în original;
• toate cheile, inclusiv cheia de rezervă și eventualele coduri;
• cartea de service, facturile și manualul de utilizare;
• certificatul fiscal sau contractul cu viza direcției de taxe locale, după procedura locală;
• un exemplar original al contractului, semnat de toate părțile.

Procesul-verbal de predare-primire poate menționa kilometrajul la predare, numărul de chei, accesoriile (roți de iarnă, covorașe) și eventualele defecte cunoscute, declarate de vânzător. Legislația privind plățile în numerar limitează sumele care pot fi achitate cash între persoane, iar transferul bancar îți dă oricum o dovadă clară.

Ce urmează după semnare

După semnare, contractul pornește trei proceduri administrative cu termene proprii: scoaterea din evidența fiscală a vânzătorului, înscrierea la taxele locale a cumpărătorului și transcrierea la serviciul de înmatriculări. Întârzierea uneia poate aduce amenzi sau blocaje.

Termenele se pot modifica prin lege, așa că verifică-le la instituțiile respective. Partea vânzătorului, de la anunț la ziua în care nu mai răspunde de mașină, este descrisă pe larg în ghidul despre vânzarea mașinii, iar locul contractului în dosarul complet al mașinii îl găsești în Documentele mașinii: ghid complet pentru proprietari.

Greșelile care blochează transcrierea

Cele mai multe probleme la ghișeu vin din erori mici de completare, ușor de evitat dacă știi unde apar. Iată cele mai frecvente:

• seria de șasiu copiată greșit sau incompletă;
• lipsa semnăturii unui coproprietar;
• adresa cumpărătorului diferită de cea din actul de identitate;
• ștersături sau corecturi pe preț ori pe date, fără semnăturile părților lângă ele;
• contract semnat de o persoană care nu este proprietarul înscris, fără procură;
• lipsa vizei sau a certificatului de la taxele locale, acolo unde procedura o cere;
• un singur exemplar original, păstrat de o singură parte.

Dacă observi o greșeală după semnare, nu corecta pe cont propriu. Cel mai sigur este să completați împreună un formular nou, semnat din nou de toate părțile.

Ideile principale despre contract

Contractul tip de vânzare-cumpărare auto este simplu, dar cere precizie: datele se copiază din acte, VIN-ul se verifică pe caroserie, iar toți proprietarii semnează. Verificările juridice și tehnice se fac înainte de semnare, plata se face cu dovadă, iar data și ora predării se completează exact. Pentru situații complicate, cum ar fi moștenirile, coproprietatea sau procurile, merită un sfat de la notar sau avocat.

Pe scurt:

• folosește formularul tip, în cel puțin trei exemplare originale;
• verifică VIN-ul în CIV, în certificat și pe caroserie;
• cere actele originale și verifică eventualul gaj în AEGRM;
• completează data și ora predării;
• respectă termenele pentru taxe locale și transcriere.